Colindătorii
Ascultând câte-o colindă
ies în drum să văd copii,
am adus coșul în tindă
vreau să le dau jucării.
Îmi aduc aminte timpul
când eram copil în sat,
mergeam și eu cu colindul
primeam mere și păsat.
Uite cum trecură anii
și privesc în ochii lor,
nu pot să cumpăr cu banii,
nici trecut, nici viitor.
Copiii sunt niște îngeri,
pentru ei, viața există,
vreau să nu mai fie jale,
lumea să mai fie tristă.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre copilărie
- poezii despre Crăciun
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.