Poem ucis
astăzi am adunat de pe caldarâm al nu știu câtelea animal strivit sfârtecat însângerat aplatizat risipit sub roțile feroce care se grăbesc să ajungă mai devreme cu zece secunde la destinația lor anonimă insignifiantă și blestemată
ochii lui adică ce mai rămăsese din ochi mă priveau acoperiți de pâcla albă a morții așteptând să îl vindec să îl fac din nou întreg sprinten și cald cum era înainte
am așezat trupul adică ce mai rămăsese din trup în pământul la fel de rece ca și el sub o tufă de lămâiță unde am mai îngropat atâtea necuvântătoare lăsate în urmă pe șosele de asasinii lor
o pătură de frunze roșiatice îl va încălzi de acum iar mai apoi o plapumă de zăpadă albăstrie
la primăvară oasele mici vor înmuguri după care se vor deschide sub forma unor flori de culoarea fildeșului al căror parfum dumnezeiesc se va înălța în serile de vară
deasupra străzii pe care a agonizat părăsit și înfricoșat
deasupra ferestrei de unde călăul lui va privi asfințitul bându-și berea
deasupra parcurilor prin care ființe bipede se vor plimba agale decretând că viața e frumoasă și trebuie trăită.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre șosele
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zoologie
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.