Delir
Se făcea că erai sâmbăta sfârșitului meu
deliram
erai barbarul ce-mi despica sufletul
în mii de cratime,
mâna ce-mi cosea respirația
într-o ie cu motive de stea
te-am visat
rănile-mi adăstau fluturii morții
din acea zi ce se apropia de sfârșit
fără ca ei să zboare
zborul le fusese frânt
de strigătul sângelui meu
prin irosirea vieții
dimineața trebuia să fie răsărit
sau cine mai știe
era, însă, delir...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre fluturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.