Eden poezie

(bilanţ spectral)

după ce am respirat toate ispitele sub pomul cunoaşterii
şi-am fecundat lucruri şi gesturi încuiate în zori
cunosc măsurile zilei aş putea zice
în mile de terori insolubile
steril în care am ars cărbunele sângelui meu
să încălzesc morţii aşternutul
pruncii gerului mi-au traversat oceanul din pântec să mă supună iluziei timpului
să-mi împăneze văzduhul cu lut mai greu decât stânca

oedip şi-a pierdut vederea în oasele mele ca să-mi plătească viziunea

după ce-am tocit pingelele viului cât m-am priceput
doar atât pot spune
am un pachet de amintiri legat cu şnur de victorii şi înfrângeri
mi-am executat greşelile
chiar repetitiv de cele mai multe ori
pedepselor am sorbit lacom ambrozia nu otrava mărului
pe care am făcut-o armură
războaielor nevăzute cu mine însumi
ţărmurile s-au umplut de leşuri pe care nimeni nu le-a revendicat

acum locuiesc benevol noaptea

e un element decorativ la modă şi-au spus rădăcinile mele
infiltrate de oameni
mă instalez confortabil în miezul ei cel mai dens pentru că ştiu
cărţile mele degetele sorţii le vor scrie pe flăcări

şi nici o grădină din inimă nu-şi va usca verdele chiar dacă i-am întoarce vremii
tălpile

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!