Mi s-a pus întrebarea
dacă este frumoasă; întâi ochiul m-a întrebat,
apoi mâna.
Iar eu, arogant cum mă știi, am dat să răspund.
Taci! a spus ochiul pipăind-o.
Taci! a spus mâna privind.
Am tăcut și am privit-o mai bine.
Nu era decât o femeie frumoasă, din clasa de mijloc,
cu o ușoară arcuire a buzei superioare, cum au multe femei
din ținutul acesta; un accent slav și o slăbiciune pentru pisici,
cum au toate femeile, care se îngrijesc de planeta bărbaților.
De ce taci? m-a întrebat atunci, udând florile din emisfera nordică a planetei.
(Părea că trupul ei mic e o sferă de apă plutind din care cad argintii picuri.)
Nu tac, zic, vorbesc cu mâinile mele!
Vorbesc cu pereții!
Asta cu voce tare, iar în gând:
La întrebarea despre frumusețe am tot răspuns:
Femeile sunt toate frumoase, bărbații sunt porci și măgari.
Și am continuat să vorbim
(dacă nu vom fi vorbit și acum)
eu, cu capul în nori, ieșit puțin în spațiu,
ea, plivind scamele de pe marginea dialogului.
Va urma, zic, pe 11 noiembrie, tranzitul lui Mercur prin fața Soarelui.
(Iubirea e Soarele, marele, iar omul, un punct continuu, un ceva viu, care-l taie încet).
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre tăcere
- poezii despre planete
- poezii despre mâini
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre bărbați
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.