Tiptil

având în vedere tăcerile
nimic nu ne opreşte să şoptim cu palma
în pielea celuilalt,
femeie, la vânătoare de-a iubi zburând
în călcâiul gol pe asfalt
şi pe eresul unui gând

locuind în vorbă de alint
gura ta îmi mângâie văzduhul
către auz cu aripă,
cuvintele mele ronţăite de-Amor
(alea care stau în Măr unora)
suie pe braţe de ploaie
în sacrul adânc (recunosc) de zadar

eu nu zic niciodată nimic
fără tine şi drag,
nu recunosc drumuri fără tristă iubire,
că plouă, Doamne, plouă,
tiptil,
cu varză-n Poezie

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Votează! | Copiază!