Nu plânge la mormântul meu
Nu plânge la mormântul meu
Nu sunt aici, nu dorm mereu
Cu vânturile m-am unit
Un diamant am devenit.
Sunt soarele ce coace grâul
Sunt ploaia care umflă râul.
Când te trezești de dimineață
Sunt briza care te răsfață
Sunt păsările-n al lor zbor
Sunt strălucirea stelelor.
Nu plânge acuma la mormânt
Nu am murit, nu-s în pământ.
poezie de Mary Elizabeth Frye, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre dimineață
1 Petru Dimofte [din public] a spus pe 7 noiembrie 2019: |
Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir Mary Elizabeth Frye Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir: Eu nu-s acolo, eu nu dorm în cimitir. Sunt briza serii adiind pe câmp cu nalbă, Sunt diamantul scânteind în neaua albă, Sunt soarele-auriu în lanurile coapte, Sunt ploaia blândă împărțind cu toamna șoapte. Când te trezești în calmul dimineții clar, Sunt zborul izbucnit spre mările-de opal Al stolului de păsări, urcând spre cerul pur. Sunt înaltul înstelat al nopții de velur. Nu sta lângă mormântu-mi, amar plângând, Eu nu-s acolo; eu n-am murit nicicând. Aceasta elegie are o istorie cumva ciudată. A fost scrisa de Mary Elizabeth Frye, o gospodină fără educație din Baltimore SUA, orfană de la vârsta de trei ani. Frye, care nu mai compusese nici o poezie până atunci, a scris această elegie pe o bucată de material rupt dintr-o sacoșă de culoare cafenie, intr-o izbucnire de compasiune pentru o fată de origine israeliană care a reușit sa scape de Holocaust pentru a primi apoi vestea că, rămasă în Germania, mama ei a murit. Fata plângea mereu, neconsolată, pentru ca nu putea nici măcar să viziteze mormântul mamei. Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir a fost declarată 1996, în urma sondajului Bookworm, cea mai populară poezie in Marea Britanie, cu peste 30000 de voturi, în ciuda faptului că nu a fost nominalizată de critici pentru a intra in concurs. Ciudat, dar o fată orfană, aproape analfabetă a surclasat în clasament toți marii poeți de expresie engleză, dincolo de părerile criticii izolate în turnurile ei de fildeș. Frye nu a publicat poezia niciodată și nici nu și-a revendicat drepturile de copyright, așa că poezia a devenit cumva un fel de proprietate publică. De aceea, se recomandată ca publicarea acestei poezii sa nu fie făcută în scopuri comerciale, atâta vreme cât Frye nu a încercat niciodată să scoată vreun profit de pe urma ei. |
2 George Budoi [utilizator înregistrat] a spus pe 3 iulie 2024: |
AUTOAREA ESTE CLARE HARNER, jurnalistă și poetă, nu Mary Elizabeth Frye. Vezi en.wikipedia.org/wiki/Do_Not_Stand_at_My_Grave_and_Weep |