#

poligraful nu încetează să târâie acul pe hârtia albă

lăsând urmele roşii ca şi cum ar fi bătăile unei inimi în fibrilaţie

sunt întrebările la care trebuie să răspund deşi nu mă întreabă nimeni, nimic

trebuie să răspund tot timpul cu da

are loc un recul ca la o armă veche ce se descarcă greu de fiecare dată când încerc să mint

trăiesc într-un hotel zi de zi mă cuprinde tristeţea pentru un moment gândindu-mă la toţi cei care intră şi ies

pe uşile glisante / un carusel al unei şi mai mare tristeţi

m-au întrebat dacă sunt pregătită să mor şi acul poligrafului a tremurat

m-au întrebat dacă sunt gata să iubesc şi acul poligrafului a stârnit un cutremur

alveolele din plămâni stau gata sa plesnească

(emoţia e firească, emoţia e o pasăre vie )

nu am final pentru aceasta poveste

pentru că toată viata se derulează ca şi cum aş fi în faţa unui pluton de execuţie

şi pentru inimă nu exista detectoare

tresare rapid şi scurt / atunci când viaţa o părăseşte dar

poligraful a eliminat toate răspunsurile mele greşite

şi am rămas într-o rochie subţire şi albă în ploaie, aşteptându-te să-ţi spun da.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!