Timp
ne-am făcut din trupuri case în care să ne ascundem
ne-am făcut din suflete izvoare de smoală
ne-am încheiat cămășile cu flori în dreptul inimilor
am respirat
am respirat
am respirat
în timpul acesta alți oameni mor
ne-am făcut din ciment casele
și acum stăm în ele ca în niște corturi de gheață
respirăm frica precum un aer murdar
când vom fi arși și împrăștiați în ocean
acolo nimeni nu ne va mai cauta
timpul va dispărea
dar vom continua
sa respirăm
sa respirăm
fluturi albi vor zbura deasupra apei cu aripile lor transparente
prin ele o să ne mai atingem degetele
prin ele ca prin niște geamuri de sticlă o să știm că mai suntem aproape.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre ocean
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.