Tu, Românie sfântă
Tu, Românie sfântă, jertfită-ai fost milenii,
Trecând prin mari prăpăduri, vitează-ai rezistat:
Dezastre-ngrozitoare, de-a lungurile vremii,
Tu le-ai învins eroic; mai sus te-ai înălțat!
A fost destinul sorții să stai la grea răscruce,
Barajul Europei ades ai devenit:
Barbarii răi ai lumii n-au reușit s-apuce
Să iasă vii din tine. Pe toți i-ai nimicit!
Sosit-a iarăși clipa să fii greu încercată
Și iar ne dai alarma să fim în jurul tău.
Precum întotdeauna, mulți vor veni îndată...
Și, totuși, câțiva - alții - trădează și-ți fac rău.
Ei tot români, cu jenă, abia se recomandă,
Dar mari averi din tine fățiș ți le-au prădat.
Aceștia-s vânzătorii slujind străinii-n bandă.
În loc să-ți deplângi soarta, distruge-i imediat!
Speranța nu-i pierdută: știm să-nfruntăm destinul:
Tu ne-ai descris secretul de-a rezista și-a fi.
De-aceea, prin unire, ne-nlăturăm veninul,
Căci din ruini renaștem - și iar vom birui!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unire
- poezii despre trădare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sfaturi
- poezii despre secrete
- poezii despre eroism
- poezii despre devenire
- poezii despre comerț
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.