Trecutul
Și, totuși, viu odată, prin anii care zboară,
TRECUTUL, plin de forțe, mai viu e-n amintiri,
Reverberând litanii de zbor sau prăbușiri,
Răsar din scene cețuri crescând, să le-admiri iară...
Taci, suflete cu zbucium! Și fugi de suveniri:
Nu toate-s scări spre ceruri; nu toate te-nălțară!
Lumina lor în tremur dorea mari străluciri,
Plăceri, miresme fragezi, eterne dulci iubiri,
Predominând parfumul splendorii cu tiară.
Dar TIMPUL mă-mpinsese spre AZI - o stea amară!
PREZENTU-i veșnic tânăr, poftind TRECUTU-afară...
De-i bun sau rău, cu toți-l slujim cu poticniri.
Știm însă că TRECUTUL, de stai să îl răsfiri,
E rădăcina noastră, și-a lui chemare-i clară.
Cu două fețe-i TIMPUL: IERI-AZI - monedă rară!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.