Vremuri de beţie

Acum când şi ultimul greier a amuţit
picurul frunzelor numără clipele
până când voi trage storurile peste lume
într-un colţ un păianjen se plimbă-n sus şi-n jos
de parcă ar vorbi cu sine însuşi
o muscă ce şi-a ales pervazul drept loc de veci
mai zvâcneşte spasmodic din picioare
asemeni unui muribund ce are o zi mai bună
şi se ridică-n capul oaselor
de la fereastră să mai privească lumea
pentru ultima oară
când picurul ploii va grăbi plecarea ultimelor frunze
vinul se va fi limpezit
în spatele storurilor trase
voi degusta buchetu-i
mai bogat în renunţări din an în an
iar singurele semne ale trecerii timpului
vor fi cele făcute cu carioca pe sticlă.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!