O lume nebună
(impresii contemporane)
În darn așterni în versuri solemne ode lumii!
Contemplativul frazei nu-ndoaie raza minții
Știind că soclul vieții are culoarea humei
Și gustul realității ne strepezește dinți...
Ce e normal în seva inflorescenței acre,
În mecanism de traume despotic inventate?
De ce în veacul nostru abjecțiile sunt sacre
Și faptele normale sunt tot mai persiflate?
Cu negre vești, pe Terra, amarnic viscolește;
Buldozerele urii cutremură pâmântul.
Venin de șerpi și scorpii servim ca știri, prostește:
Tot ce-i mai pur în noi, silit, 'și-află mormântul.
Întoarce-te, gândire! Revino, demnitate,
Privește fundul râpei spre noi rânjindu-și botul...
Nicicum libertinajul nu-nseamnă Libertate!
Dar nu-i târziu nici astăzi din nou să-ncepem totul!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știri
- poezii despre șerpi
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.