Pseudo geneza

Enormul
plutea deasupra unui ocean
de plictiseală
decorase un soi de univers şi
tot aia
plictiseala se instaura universal expansiv

Enormul
trase un nor pe nas
fumă vulcanic niscai piscuri şi
născoci vietăţi puzderie care
de plictiseală se ucideau între ele

Enormul, răzui un loz, ultimul
făcu opera nemuririi sale
femeia

(s-a dus dracului plictiseala)

Trăi cu ea o vreme până ce
sătul de mofturile ei să-i tot deseneze edenuri
să-i acorde atenţii sporite
îi rupse coastele în bătaie şi-i născoci din ele
un Adam nătâng şi înfumurat
apoi
i-o cedă...

fraier, Adam nătângul
(care trăise deja o experienţă eşuată - divorţul de
focoasa Lilith, desenată de o clonă a Enormului)
zburda singuratic mânios şi dedat la self service până ce
împins de o tânjire neînţeleasă ori ghinion
îşi aruncă ochii peste gardul edenului

Eva, goală, îşi mângâia sânii, coapsele
părăsită şi cumva un pic văduvă
fiindcă Enormul nici gând să mai dea vreun semn
superlativ de plictisită
de tunată în atâtea selfie

se prefăcu foarte fată mare la Adam care
puse botul la mere, la orice şi oriunde sugera Eva
din priviri

se aşternură pe făcut fii şi fiice vreme de vreo doişpe triburi
care mai de care mai viciaţi, criminali, curve şi hoţi
ascunşi sub perfide evlavii şi nobile intenţii

veni apoi civilizaţia care industrializă până la refuz
edenul

apăru ca din senin un fiu pretins al Enormului
care sfârşi nasol
fiii şi fiicele nu se dezminţiră
ăsta vru doar să salveze pe Adam şi Eva de la
toxinfecţia alimentară datorată abuzului de mere
apucă doar să-i înveţe cum să distileze merele putrede şi
teoria aia cu... cui pe cui se scoate pentru care, demonstrativ
suportă ditamai cuiele

veniră apoi urmaşii fiilor şi fiicelor
pretinzând retrocedarea edenului pe motive de
ereditate

Adam, nu şi nu – Eva ştia ce ştia şi fugi cu banii de pâine -
umblă şi acum în sus şi în jos pe via salaria

nătângul tot nătâng
inventă politica, fotbalul şi religiile sau totuna -
abonat la play boy stă pe un şezlong
c-un deget lins dând foaia
aşteaptă să fie înghiţit pământul de
un black hole

black hole? îi aminteşte (ancestral) de ceva

Enormul, răscoleşte moaştele şi-i dă Evei să le pupe
sunt toţi cei cu care l-a înşelat

ambientalistă prin vocaţie
Eva dezvăluie taina
mărul acela molfăit cândva cu impertinenţă
se numeşte acum în analele ştiinţifice
Terra

Enormul a înnebunit sau i-o fi de la trasu pe nas nourii
le rupse coastele la cei doi ingraţi şi
născoci lui Adam un alt Adam
Evei o altă Evă
şi întoarse clepsidra
până la
staţia apocalipsa numărul patru cu peronul pe stânga

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!