... nicio metaforă

.. eram amândoi atât de obosiţi în dimineaţa aceea de vineri, ieşiţi de la schimbul 3, în autobuz n-am mai prins loc pe scaune, cu o mână te ţineai de bara metalică şi cu cealaltă mă prindeai de mijloc, aproape îmi adormisei pe piept aşa de frumoasă erai femeie obosită, am coborât în Masarykovo namesti, eram amândoi rupţi de oboseală, am intrat în cafeneaua unor vietnamezi era 7 şi ceva am băut câte o cafea tare, apoi am împărţit un fel de limonadă, am mers în staţie unde tu trebuia sa iei 28 şi eu 9, al tău a venit primul, m-ai sărutat prima dată, şi-ai urcat, te-ai aşezat la geam şi m-ai privit până ai plecat aşa frumoasă şi obosită că n-aveai nevoie de nicio metaforă, începusei să-mi cânţi prin geamul aburit ceva în limba ta.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!