Somnuri
Au albit cireșii-n zările-absolute,
Cerul în retină își scrie-n memorii,
Absoarbe privirea basme nevăzute
Când se-aștern în noapte roadele visării.
Se lovesc adâncuri, ne-oglindim în ele,
Vorbele respiră pe străzi părăsite,
Secunde veghează printre gene grele,
Răbufnesc în gânduri focuri chinuite.
Tâmplele zvâgnesc în palmele lunii,
În străfund cuvinte se privesc perechi,
Văzduhul sihastru e-n strânsorea mâinii,
Ploi mai cad pe suflet peste lacrimi vechi.
Curg încet petale pe-arcuș de vioară
Și-n mirosul verde rapsodia zboară!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.