Fructele trudei
Rodul mâinilor acestea,
ceruite cu sudori,
cu durerile de brațe,
de rărunchi,
și cu urdori...
Rodul mâinilor acestea,
nemurirea faptei
lor. Durerea...
Pașii cerbilor spre susur,
printre cetine
de brad. Urma...
Umbletul în ignoranță...
Glasul puștilor din noi...
Toate cât sunt necuprinse
lumii noastre de plăceri,
sunt motorul de răsună,
tainic, blândul recviem...
Prea poetic, mult prea ludic,
firul Ariadnei-n noi,
de arată pasul tainic,
drumul drept, de drumul strâmb,
care merge spre lumină...
De scăpăm de minotaur,
de ieșim din drum dedalic,
de-am văzut și taina sorții,
tot ce a rodit durerea,
urma pașilor de cerb,
necuprinsul lumii crește
prea poetic, prea ne-verb...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre poezie
- poezii despre plăcere
- poezii despre mâini
- poezii despre motoare
- poezii despre lumină
- poezii despre ignoranță
- poezii despre fructe
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.