Boicot
Motto
"Trăiesc o viață fără noimă,
Îmi mor prietenii artiști,
pe stradă, ori sfidând spitalul...
iar din a lor dezmoștenire,
nu mai aud decât finalul,
spre care ei se-ndreaptă triști..."
. Boicot
Motto-ul de mai sus mi-e muză,
(e un citat dintr-un prieten),
plin de un adevăr macabru,
un liliac pe-un candelabru,
dintr-o biserică-n ruină...
ori o capelă...(nu sixtină...)
Se duc, se-ascund prin cimitire,
oameni cu probități morale
și valoroși, asta mă doare,
când văd cum impostura, mare,
ne călărește-n instituții
rânjind. (Am câteva soluții...)
Într-un sistem bolnav, anemic,
puținii oameni drepți, corecți,
se zvârcolesc așa, endemic,
uzând de graiul academic,
dar, neavând corespondent,
se lamentează... evident...
poezie de Petrică Conceatu (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prietenie
- poezii despre valoare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre moralitate
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.