(din baladă în baladă)

Din baladă în baladă, pas
la pas printre poveşti,
o lumină creşte-n taină,
o lumină - un buchet,
nestematele amintirii,
a ce-au fost şi ce n-au fost,
bravul popor şi brava urbe
cu-a lor muşterii de dor,
zac-acum în adormire
fără semn de viitor;
se coboară în umbrire...

Versuri curg şi versuri vin,
chinul zilei de acuma
netopit rămâne încă,
ca-n cioplirea de topor
nu dispare aşchia-n zare
ci aproape de picior
cade cu suspinul brazdei,
spre această lume neagră
de strigoi şi nesimţire
ce colindă-n spaima nopţii
pe trotuarele cu fast,
corso-uri de deziluzii,
promenade de scuipat,
parc' aşteaptă primăvara
unei lumii mult mai senine,
prea sătule de crispare,
de elogii la iluzii...

În acest basm mistuit e
Făt-frumos-ul de Ilean,
neştindu-şi legământul,
tot zgâind într-un ecran,
personagiu mult prea amplu
că n-ajunge un roman,
un global, fiitor, nimeni
tot plimbând vidu-n borcan.

Muţi din poezia lumii
cu limbuţii rafinate
tot îl cată prin descrieri
din şoptire adunate,
iar în ţintirimul sorţii
glodul ştie câţi din ei,
neavând ediţia sorţii,
au rămas doar printr-un ţel,
cu-a lor dulce poetice
combinate în real.

De aici, din raza zării,
în strânsoarea de ciment
spiritul de îl hălădui
nu ajunge paviment...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!