Cărăruia...
cu pietre de pe creste de Olimp
rostogolite lin pe depărtări
pavat-am cărăruie între timp
ce duce din nimic în nicăieri
cu ochii în orbite adânciți
cu pumnii încleștați ca două zări
petrec pe cărăruie osândiți
la veșnicul nimic din nicăieri...
poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.