Animus humanitatem rediviva
această, oboseală de pământ...
aceste(!) aripi de puf golite(?)
aceste(!?) mulțimi de obligații...
aceste neputințe de muritor!
acestora le rodim din abis
(către ele.)
- prizoneri căutând lanțurile de om,
condamnați la bucurie,
și fără de silă -
noi
Noi
N
O
I
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prăpăstii, poezii despre bucurie sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.