Iarna, dalba amazoană...
Oare, cine vine-n goană
Cu pas rece și-apăsat?
Iarna, dalba amazoană
Pe-un mustang înaripat.
Luna fuge cam fricoasă
Ascunzându-se în nori,
Iară, iarna-mpărăteasă,
Regat face până-n zori.
Cheamă ai săi argați la sfat
Ca porunca-i să se-audă,
Vântul, ceața, au plecat
Fiind deja pe-a sa feudă.
Viscolul sosește-n trombă
Și-o privește ca vrăjit,
Un sărut îi dă pe gambă,
Apoi, pleacă-nvârtejit.
Iarna mândră-n jur privește
Prin văzduhul scânteios,
Că porunca se-mlinește,
Iar regatu-i fabulos.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sfaturi
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nori
- poezii despre monarhie
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.