Te-aștept să vii, măicuță
Îți scriu măicuța mea acum câteva rânduri
Ascunsă printre umbre și multele suspine,
Eu, puiul tău de om, aștern aceste gânduri
Cuprinsă de amar, visând că ești cu mine.
Să știi, că Buna plânge adesea pe-nfundate
În timp ce-mi împletește din resturi un fular,
Are privirea stinsă, iar sufletu-i departe
Și parcă totu-i fum, doar lucruri în zadar.
Te-aștept să vii acasă, măcar de sărbători
Să-mpodobesc cu tine, crenguțele de brad,
Eu știu că-ți este greu și gemi spre cer și nori,
Dar mamă, leacul meu sunt ochii tăi de jad.
Lui Moș Crăciun, aseară, scrisoare i-am trimis
Și sper să înțeleagă din ruga mea fierbinte,
Eu nu vreau jucării nici darul mult promis,
Ci brațul tău duios și-a tale dulci cuvinte.
Tu să-mi auzi chemarea, în ziua cea senină
Și-atunci să pleci măicuță, din neștiuta zare,
Întoarce-te degrabă, din lumea cea străină
La satul dintre munți îmbrățișat de soare.
Pe drum am să-ți presar luceferi argintii,
Un pod de crini voi face, să vii peste zănoagă
Vor lumina-n cărare, doar candele-făclii,
Să nu ajungi cumva cu pasii-ntr-o pârloagă.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre scrisori
- poezii despre sat
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poduri
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.