Prin apele azure
Tăișul minții
a despicat lumini,
una mai puternică decât cealaltă,
împungând norii cenușii
spre a lăsa razele
să curgă prin mine.
Și-am strâns sclipiri
din apele văzduhului,
într-un ocean de nemuriri.
Trag din cer diamantele
cele mai de preț
ale aceste lumi,
udându-mi goliciunea
cu apele învolburate
din grotele azure.
Și cu-n surâs pierdut
aprind în mine
luminile trecutului.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre trecut
- poezii despre superlative
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre diamante
- poezii despre cenușă
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.