Fereastra deschisă mă atrage

nu am învăţat încă să mor
poate o singură dată am crezut
adormisem pe masa de operaţie
forţată de împrejurări urma să nasc

s-a născut a crescut
într-o literă C a plecat
pe piatra lui s-a desenat singură
păpuşa strâmbă
încovoiere de viaţă din ceara luminii
pe care
încercam să i-o trimit

prin ninsoarea proaspătă murmura cineva
un mulţumesc şters
parcă
de ceaţa care a urmat
în mintea mea obosită să mai aştepte
învierea lui

aştept viaţa aceea promisă
în cărţile sfinte
pentru ca
în sfârşit
odihna
să mă învelească în răcoarea ei
de diamant brut

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!