În Rai e toamnă, mamă?
În Rai e toamnă, mamă?
Trimite-mi, de poți, vești,
Cum se vede pământul,
... Acolo unde ești?
Te văd îmbrobodită,
Pe prispa casei stând,
Așa făceai adesea,
Priveai frunza căzând.
Oftai fără vreo vorbă,
Basmaua ți-o legai,
Și rătăcită-n gânduri,
Cuminte, lăcrimai.
Purtai galoșii tatii',
Și-o bundiță din lână,
Veche de mulți ani,
Măicuța mea bătrână.
O chibzuită-n toate,
Așa ai fost mereu,
M-ai învățat măsura,
Valoarea unui leu...
Să nu am burta goală,
Flămândă rămâneai,
Când mă vedeai sătul,
Atunci te săturai...
Văduvă, sărmană,
Și cu un prunc la sân,
Te-ai luptat cu viața,
Orfan să nu rămân.
Însă ea nu iartă,
Pe niciunul din noi,
Vine... bătrânețea,
Să-și ia timpu-napoi.
Acum am înțeles,
De ce erai, tu, tristă,
Când toamna apărea,
Pustie, pesimistă...
Te gândeai, măicuță,
C-așa pleacă și omul,
... Într-o zi, ca frunza,
Își lasă-n urmă pomul.
Iar pomul ce-ai sădit,
Cu taica-l meu odat'
Vă rămâne singur,
Cu ramu-i aplecat..
Dreptate aveai, mamă,
V-aș învia cu-arginți,
Că-n fiecare toamnă,
Rămân fără părinți...
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre învățătură
- poezii despre văduvie
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.