Interior etern
Soarele pătrunde tiptil, pe șoptite, în camera goală și se reflectă în ochii ei de copil.
Vântul adie ușor în interior și zboară frunzele de pe podea, direct in părul fetei.
Soarele se amestecă printre frunze, cu vântul, cu părul, cu rochia, cu ochii.
Se simte in aer miros de bujor
Ceva delicat, precum un pui de rândunea ce stă între două palme, temător, încrezător...
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre încredere
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre rochii
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre frică
- poezii despre fete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.