Marină
Din golful adâncit în mal
plecau în larg fără speranță
trei bărci purtate de un val
pe marea verde de faianță.
Fecioare, trei, erau de cart,
cu ochii ațintiți în zare,
purtau pieptare din brocart,
iar la urechi cireși amare.
Eu le priveam de pe ponton
cuprins de o tristețe-adâncă:
plutea-n văzduh malefic zvon
vor eșua lovind o stâncă.
Am plâns până târziu mâhnit
văzând că valul le tot duce,
dar m-am rugat necontenit
să le revăd cândva-n Moluce.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre marină
- poezii despre cireșe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.