Vinovății
Mătasea luminei răsare măreață,
Privirile-i lunecă sfioase în minți,
În pietre pulsează fărâme de viață
Și-n raze-înfloresc infinite dorinți.
E glodul tăcerii în suflarea-i adâncă,
Dileme pribegi sorb otravă pe nări,
În poftele toamnei vedenii se-aruncă
Și timpul și-arată buricul în zori.
Se-nalță mustrarea-n spinoase psaltiri,
Prin scorburi albastre trăiește în lume,
Icoanele dorm în absurde vestiri
Și clopote bat într-un basm fără nume.
În lacrimi suspinul îngenunche cuvinte,
Oglinda dezgheață în zadar jurăminte!
poezie de Aurel Petre (29 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poftă
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.