Peste răscoale
Poveștile-s bătrâne, dar ele au rămas,
Și sper că vor rămâne-n continuare.
Sunt hrană a oricărui suflet mare,
Ce știe ce e bun și îi oferă glas!
Sau poate că... nu este-o binecuvântare
Tot ce-a ajuns să dea peste răscoale.
Poate că, numai mie-mi dă târcoale
Ceea ce, nu oricui, poate aduce soare.
Poate că pentru unii este o povară,
Ceea ce altora le-aduce vindecare.
Poate că, unora, le-aduce-ngheț, oroare
Iubirile ce s-au născut în miez de vară.
Și care poate,-au ținut doar o seară,
Dar de ajuns încât să-și pună-amprenta,
Pentru-a putea inimii face fenta,
Încât s-o liniștească, sau s-o doară...
Cert e că nu mă pot preface că-s sătul,
Nici de ce e firesc, nici nebunesc.
Și sper ca-n continuare să iubesc
Tot ca și până-acum... Acesta-mi este oful.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 octombrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.