* * *
Pe neașteptate, ramurile goale tremură-n briza serii.
Noaptea se adâncește.
Iubitul mă iubește, iar eu sunt încântată
că trupul meu îl încântă pe el.
Chiar nu vezi
că noi suntem
ramurile aceluiași copac?
poezie de Tzu Yeh, cca 400 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre briză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.