O nostalgie din vis
Simt un surâs pe fața mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educațional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
și un gram de atracție sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero și parcă te aud din nou,
știind că acum ești departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineața pașii noștri redescoperă răsăritul.
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre minute
- poezii despre metrologie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.