S.O.S
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
într-un tablou din viitor în care ne pierdem mințile
foamea și gura ta dezlănțuită
mă înconjoară ca un fort puternic
iar ochiul de aragaz
îți arde în inimă strălucește deasupra patului
ca un soare mecanizat
ținem lanțul de chei
la compromisul celor două lumi
care se caută zgomotos în chiar irișii noștri
lucioși
starea de sterilitate de afară sfidează creația
și toate monstruozitățile ei
asta e limita noastră
imposibilul
țesutul nervos care se-ntinde pe moarte
ca pielea mea absurdă peste pielea ta logică
invizibilul
concreșterea aia de lumină metodică
din unghiul căreia am putea exista într-o carte
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
care iese din cușcă
în lumea fatală în care o pastilă efervescentă
de clor se luptă cu un singur microb
prenatal - fața ta care din fața mea mușcă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre logică
- poezii despre limite
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.