Autoportret
merg cu pași mici pe drumul meu
ridic ochii din pământ
cât să știu că nu am rătăcit calea
uneori privesc cerul
apoi îmbrățișez primul copac pe care îl întâlnesc
cel mai mult mi-aș dori
dar aceasta este deja o altă poveste
care desigur
nu interesează pe nimeni
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre dorințe, poezii despre copaci sau poezii despre autoportrete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.