Altfel
Omul începuse să vorbească singur...
Și totul se mișca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- citate de George Bacovia despre vorbire
- poezii despre plumb
- citate de George Bacovia despre plumb
- poezii despre noapte
- citate de George Bacovia despre noapte
- poezii despre gânduri
- citate de George Bacovia despre gânduri
- poezii despre foc
- citate de George Bacovia despre foc
- poezii despre creier
- citate de George Bacovia despre creier
- poezii despre Soare
- citate de George Bacovia despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.