Reproş

mi-am găsit umblat la repere
şi deranj dimensiunilor mele
ce dădeau târcoale vidului exasperat
să-şi dobândească formă oarecare
prin eroziuni de lumini.
mi-ai furat spirala să ajungi în eternitate,
cu mult înaintea închipuirii de salcâm
prin cercul iluziilor potrivite pe gust de ceasuri...
" verdea" tăcere a ochiului mi-ai mutat-o
în dogma ochiului tău degeaba singurătăţii ţipând sobru şi mat.

ţi-am simţit mâna cotrobăind,
cuvintele poemelor mele divorţate de rime
de când judecătoria nonsensului pe ele îşi lasă limbă,
ocolind păsări-n vibraţii şi agitatele candelabre
şi toate prăbuşirile în reci goluri de luceferi;
şi astă divulgare de când printr-o geometrie neastâmpără,
mâna-ţi urlă la refuz pe dealuri,
speriată de sintezele frivolului învăluitor
şi de dâmbul limitei pe care voiai să-l treci
pentru o ireală depărtare, foarte ireală,
unde alergările toate se opresc
şi uimirile transparent se zbârcesc.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!