60...
am sărit din leagănul copilăriei
peste gardul vârstei mijlocii
în grădina... oare -a cui o fi să fie
că-s copacii goi și plumburii
și în jur doar iarbă ofilită
flori cărunte străjuind cărări
chiar și crizantema mea iubită
s-a pornit încet spre nicăieri
și ca din senin apar și junghiuri
și dureri de cap, și gol în piept
în grădina asta fără unghiuri
totu-i rotunjit ca un concept
și se scutură de frunză arămie
peste tot copacii plumburii
toamna asta tristă și pustie
mă petrece lin spre veșnicii...
poezie de Iurie Osoianu (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre promisiuni
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Xenia [din public] a spus pe 16 octombrie 2019: |
| Elegii triste de toamna... |
2 Corina Roth [din public] a spus pe 16 octombrie 2019: |
| Foarte frumoase versuri 🤗 |