Fântâna mea
Aproape murisem iubite, să știi
Și-n mine aveam doar apă sărată,
Tu m-ai trezit cu apele-ți mii,
Pe neașteptate și deodată.
Mi-e atât de sete iubite, tu știi?
Iar apa din mine se cere schimbată,
Cu apele dulci, calme și vii,
Cu ele, vino îndată.
Eu, n-am să te sec.
La rându-ți, tu nu te seca!
Cu siguranță n-am să mă-înec,
Iar stropii nu-i risipi pe altcineva.
Te chem la mine. Hai vii?!
Să fii doar tu fântâna mea,
Restul e stepă, penurie. Și știi?
Restul... rămână așa.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Achim Harabagiu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre apă, poezii despre siguranță, poezii despre schimbare, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.