Curg florile, ca amintirile...

(te-ai dus)

Te-am iubit, ca zorile ce vin
în dimineti de primăvară,
în picături de soare şi verdeată,
în inima târzie, cu miros de viată!..

Şi niciodatå n-am crezut că vântul
v-a rupe lanţul dragostei ce curge,
ca o licoare-n sufletul ce plânge...
în clipele uitării dintre vise!

M-am aşezat la margine de drum,
să văd cum liliacul înfloreşte,
culoarea mov mă zăpăceşte
si respiratia mi se şterge!

Te-am îmbrăcat în flori de trandafiri
ca hainele iubirii să îţi fie,
pecete de va fi să uiţi...
iubirea ce-ai lăsat-o vie!...

Dar ai uitat că zorii plâng
o dragoste de vise,
că primăvara a-ngropat-o
printre frunzişul seri!
Şi liliacul a-nflorit la marginea
pădurii,
privesc pierdută florile ce curg
Şi-mbracă drumul noptii!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!