Aniversare
Pe mine toamna m-a zvârlit din trup,
Ca pe o pasăre imaginară,
Și n-am vrut vraja ploii să-ntrerup,
Ci am lăsat-o-n mine să compară
Cu toate frunzele-n alai nebun,
Eu îi sunt toamnei lacrima amară
Și asfințitului doar mă supun,
Când e de căpcăuni însângerat,
Cu mâna aurul din pomi adun,
Să fac coroană celui adorat.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre imaginație
- poezii despre coroană
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.