Semnatari
așa a fost scris să fie
și ne-am întâlnit
pe timp de război
cuvintele ne transformau
fără să ne dea de știre
insidios făceau din noi
purtătorii cu acte în regulă
ai focurilor imprevizibile
ai pământurilor moarte
nu puteam fi
decât experții
crestăturii fatale
în inimă vie
câmpul se colora roșu-vinețiu
o pasăre trudea să acopere
iluzorii ne păstram
în veșmintele falșilor eroi
se chircea vremea să capteze
o precară senzație umană
își lipea simțurile abdica:
un dram de feminitate
camuflat inefabil în tremurul baionetei
zăngătul ierbii intrate în cantonament
la atingerea fostei femei
omiteam
că eu aș fi putut fi
partea-lipsă din tine
că tu
partea-lipsă din mine
androginul era o poveste de demuuult
depănată în seară târzie de toamnă
drept compensație pentru
derizoria realitate
războinici... utilitari
simulam firescul într-o lume
adoptând privirea de ansamblu
altcineva
avea să semneze
istoria afectivă
pe timp de pace
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre știri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre simțuri
- poezii despre seară
- poezii despre război
- poezii despre realitate
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.