Efectul căderii autumnale
octombrie vine ca o sugrumare
ceva din memoria copacului rămas prins în sine
veșnic împărtășind frustrarea nevederii cerului
vom mai fi mâine, vom mai...?!
cobori treaptă cu treaptă
printr-o pădure de foioase
printr-un cântec
printr-o iluzie
oamenii poartă chipuri serioase
se feresc de cuvinte reacționează în virtute mecanică
străbați sufletele lor ca și cum ți-ai da drumul pe tiroliană
te apropii de tine
umezeala amplă măsoară
gradul de aderență la realitate
tu în mijlocul lumii
și pădurile rotindu-se
creând impresia fantastă
de relativitate
spaima de care treci
gândindu-te repede la altceva până când
inima reîncepe să bată cald ritmat... cald
într-o aproape-normalitate
starea devine sonoră o captează
vârfurile de iarbă uscată
departe de vreme
acești petrecăreți uitați
la o masă de duminică
etalându-și ingenuu
hainele estivale
și afectul
mâna ta ovală
așezată deasupra timpului
cum o compresă caldă
peste tâmpla amputată
această emoție
încercând să atenueze
efectul căderii autumnale
toate aceste cuvinte
neobrăzate
pe care niciun fiasco
nu a reușit încă
să le eviscereze
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre păduri
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre ritm
- poezii despre relativitate
- poezii despre realitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.