Călătoria finală
(Anei Podaru, întru trecerea în veșnicie)
Poeții închid lumina în suflet și pleacă
Într-o călătorie promisă ambiguă și seacă.
În urmă rămân tomuri de poezii ecou,
Între stațiile dintre stele nimic nu e nou.
Doar un înger ascuns într-o umbră fecundă
Șterge ochii luminii terestre cu o fundă
Ochelarii nopții se poartă-n vecie
Calea neîntoarcerii citește poezie.
Pe muntele-i de cărți răsare negru soare
Lumina plânge în rime fără alinare.
Poetul a închis ceaslovul și-a plecat
În sânul cerului, la Domnu-Adevărat.
La început de toamnă să priviți spre cer,
O dungă de lumină ascunde un mister.
Este călătoria prieteni, ambiguă și seacă,
Ce pune poezia sub a crucii teacă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre cărți
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.