Aș vrea să mă-nvețe pictura
Aș vrea să mă-nvețe pictura
Un Rembrandt maestru, - să-ți fac
Din carmin și purpură gura
Așa cum ți-a dat-o natura,
Aprinsă ca floarea de mac.
Și taina privirilor tale,
Cu zâmbetul cald și senin,
Și gâtul și brațele goale
Plăpânde ca niște petale
De flori delicate de crin.
Și-aș vrea să mai am, laolaltă,
Talentul de sculptor, copilo.
Și-atunci să-mi răsari de sub daltă
Din marmură, - albă, înaltă,
Frumoasă ca Venus din Milo!
Pe frunte să-ți pun o coroană
De nuntă, din flori de lămâi, -
Și astfel în apriga goană,
A anilor, blândă icoană,
De-a pururi a mea să-mi rămâi!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre arte plastice
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre sculptură
- poezii despre pictură
- poezii despre nuntă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.