Caută-mi mamă umbra (amprenta energetică)
- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă și-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie și de crini!
Mamă, umbra mea poate să mai fie
Ascunsă tainic ca un scump odor
Pe cărarea ce vine și duce către vie
Caută-mă mamă când ți-este tare dor!
Amintește-ți mamă cât ești pe Pământ
De tine tânără, să vadă cerul ce-ai zidit
Cum presărai mereu mireasma unui gând,
Vise pentru viitor și candela aprinsă infinit!
De-auzi de mine acum că sunt sfâșiată
De propria-mi eroare, să nu crezi!
Căci am iubirea în care sunt drapată
Și-n mine joacă mereu lumini, nu vezi?.
Mă visează măicuță cum te visez și eu
În nopți cu lună plină, după zile-ntunecate
Învăluită în lumină pură și în curcubeu
Mai caută-mă mamă și prin vise spulberate!
- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă și-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie și de crini!
poezie de Elena Armenescu din Joc Tainic (2008)
Adăugat de Alina Teodora Musat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
ana [din public] a spus pe 30 iunie 2008: |
foarte frumos! Fara cuvinte. |
Anastasia Teodora [din public] a spus pe 9 septembrie 2008: |
Nu ma pot exprima decat in cuvinte f putine. Este superba! Mi-aminteste de copilarie, de mama, de toti ai mei.
Cautand pe "google" am gasit si alte poeme profunde (fie religioase ori de dragoste) scrise de aceeasi autoare. |
Delia Petru [din public] a spus pe 9 septembrie 2008: |
Am mai citit si alte poezii ale autoarei. Ca si celelalte aceasta imi inspira multa dragoste de viata, caldura, frumusete, un profund sentiment filial de intoarcere in timp, de recunostinta fata de parintii pe care-i iubim si ne manifestam dragostea indirect prin atitudinea noastra fata de ei, evocandu-i chiar cand devin neputinciosi ori au trecut in eternitate. |
Domnica [din public] a spus pe 9 septembrie 2008: |
Sunt sigură că fără decriptarea metaforei din titlu mama n-ar fi știut ce să caute.
Apropo, cum ar suna "Amprenta energetică a lui Mircea la Cozia"? |
Bulă [din public] a spus pe 9 septembrie 2008: |
Domnica,
Ne aflăm într-o situație delicată.
Iubirea față de mamă este un sentiment înălțător,
dar poemul nu se ridică la înălțimea acestei trăiri.
De aceea cred că trebuie privit cu oarecare îngăduință.
Este o poezie de album.
Poeta are sensibilitate,
dar plătește greu tribut pentru strângerea de rime,
care nu se prea potrivesc.
vezi: "deplin/copil".
Rimele încorsetează poeta care,
vizibil incomodată de rigorile metricii
vorbește despre "iubirea în care sunt drapată"(?!)
Eu îi doresc succes!
Îi propun să încerce și versul alb,
mult mai permisiv, chiar dacă "nu sună din coadă" |
Domnica [din public] a spus pe 9 septembrie 2008: |
Dragă Bulă,
Știi bine că nu am luat în discuție nici sensibilitatea temei, nici pe cea a poetei. Pur și simplu m-a deranjat paranteza din titlu, care n-are legatură nici măcar cu efortul autoarei de a potrivi rimele. Cuvântul "umbră" are o plasticitate extraordinară, pentru ce atunci acea constrângere "parapsihologică" din titlu? |
Teodora S [din public] a spus pe 21 septembrie 2008: |
Treziti-va! Traim in secolul XXI cand cei care cunosc stiu cu siguranta ca amprenta energetica are mai vaste conotatii decat umbra. |
Bulă [din public] a spus pe 21 septembrie 2008: |
Doamnă Teodora
Întâmplător știm și noi în ce secol trăim.
Trăim în secolul XXI,
dar noi am învățat ce-i poezia
încă din secolul trecut.
Poezia are reguli destul de simple,
care nu depind de timp.
Sintagma "amprenta energetică",
atât de "parapsihologică"
nu dă bine în această poezie,
care și așa,
în ciuda temei nobile alese,
este destul de modestă.
Recitiți răspunsul meu anterior,
politicos și amabil.
Rimele duc la soluții nepotrivite.
Iar acele "vaste conotații"
nu le sesizăm. |