O parte dintre oameni fugiseră pe facebook
te făcuseşi nevăzut
nu ştiam
în care dintre realităţi să te caut
era o senzaţie sau o stare... poate chiar un sentiment
ştiam că sunt unică şi indivizibilă
în deplinătatea facultăţilor afective exclusesem
toate fericirile suspecte precum şi luxul
reactualizării tragismului antic
băgasem mâna în foc:
în ruptul capului nu mă mai stârnea
densitatea fotonilor tăi pe cap de locuitor în beznă
şi totuşi
nu ştiam în care dintre realităţi să te caut!
o parte dintre oameni fugiseră pe facebook
îşi făcuseră case supraetajate cu termopan translucid aproape opac
orice atingere de lumină era decretată pătrundere prin efracţie
oameni persoane indivizi se complăceau într-un fel de bal-mascat
purtau atitudini policrome barbar îşi somau cuvintele
să se înţeleagă ALTFEL
altă parte fugise de pe facebook
nu se ştie dacă în Realitate
cert este că
un al 6-lea simţ trimitea semnale
ca orice minciună
orice ascunzătoare era menită în cele din urmă
a fi demascată
te-am ghicit
partizan infiltrat sub acoperire
în virtualitate blindată
excludeam în continuare
orice stare de fericire suspectă
luxul reactualizării tragismului antic...
mi-am zis:
o să te pun
în textele mele
nu conteză dacă
mai eşti au ba
poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.