~ Voi pleca ~
încerc să fac cărare
din pietrele ce-mi ies în cale
prinsă-n anotimpul veșniciei
străbat lanul vieții unduit de vânt
cu sufletul inundat în sclipirea lunii
iar mintea îngrădită-n jurul vremurilor,
cu ochii aprinși de speranțe firave
mă agăț de cer
caut printre nori neînțelesul
soarele e de vină
îmi răstoarnă nopțile
atunci când reapare
iar visele pleacă
de mână cu stelele
și nu se mai întorc,
într-o zi voi pleca cu ele
înainte de răsărit
promit!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cuth Hajnalka. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.