Întâlnirea de platină

şi iar ne-am întâlnit întâmplător
dar poate nu întâmplător -special
ne-am întâlnit la uşa unui dor
da poate nu la uşă -în astral

ne-am dat, cum o făceam de obicei
bineţele prin jesturi de rigoare
eu am zâmbit şi tu fără să vrei
mijii de parcă ai călcat un soare

şi am pufnit în râs, involuntar
şi tu rădeai cu mine şi pricină
şi-n râsul tău zvâcnea un ritm stelar
de parcă îl ţinea-i tiptil de mână

ne-am aşezat în banca de cristal
să stăm în doi la un pahar de amintire
în care eram hăul infernal
iar tu-o stâncă într-un lanţ de neclintire

ne aminteam cum noi am fost colegi
de şcoală, clasă, mahala şi vise
îmi aminteam cum te rugam să mă dezlegi
de legămintele ascunse-n manuscrise

îmi aminteam de primul meu sărut
involuntar, furat din colţ de gură
-sărut mai dulce niciodată n-am ştiut
şi nici iubire n-am ştiut, mai pură

tot depănam şi depănam şirag
din ghemul amintirilor fatale
în care veşnic mă opreai în prag
în vagul prag al inocenţei tale

iar tu mă ascultai cu zâmbet dur
involuntar şi el în colţul gurii tale
şi-n ochii tăi era numai ajur
şi în cuvinte numai note verticale

în care îmbinai niţel regret
cu aliaj de cruntă nostalgie
şi feminizm al naibii de cochet
şi însetat mereu de apă vie

ca în sfârşit să-mi spui că ai iubit
c-ai fost şi tu iubită şi de mine
doar uneori şi fujitiv ţi-ai amintit
şi-n jenere... mi-ai spus:
-rămâi cu bine...

şi te-ai pornit precum în alte dăţi
să mai străbaţi prin spaţiile tale
iar eu -să mai admir singurătăţi
mai tinere, mai moi, mai verticale...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!