| „PARFUM DE ZĂVOI” o poezie atat de frumoasa, in care poetul exprimă o nostalgie profundă şi un sentiment de reîntoarcere în timp, într-o lume plină de amintiri şi imagini simbolice. Poezia este un amestec între real şi vis, între trecut şi prezent, în care memoria şi dorinţa de reîntoarcere la momente din copilărie şi iubire sunt atat de emotionante. Prin metafora plina de frumusete „parfum de zăvoi”, o imagine plina de simbolism, unde „zăvoiul”, o pădure deasă şi umbrosă, exprima imagini ale unei copilării/ale unei perioade din viaţă, ce a fost încărcată de o frumuseţe naturala fara seaman, dar şi de o frumuseţe a efemerităţii. Chiar primele versuri “revin amintiri cu parfum de zăvoi”, “copilul din mine-mi apare în vis” exprima o călătorie interioară a eului liric, unde copilul din poet apare în vis, iar împreună călătoresc în „vrăjit paradis”, un loc simbolic al inocenţei şi al bucuriei pierdute. In stare de visare, eul liric simte un fior, o întoarcere în timp, unde se întâlneşte cu o „zăna călare”, care reprezintă un simbol al iubirii şi al frumuseţii, dar şi al distanţei emoţionale. Emotionantele versuri „fiori mă cuprind, văd fosta iubită”, “cândva dispărută pe aripi de vânt”, exprima un sentiment de melancolie şi pierdere a iubirii, care induce eului liric o stare de regret, dar şi de încântare faţă de frumuseţea efemeră a momentelor trăite. Starea de melancolie si solitudine profunda a eului liric continua „in codru lasa doar o vrajă pustie”, simbolizata prin “codru”, iar „vraja pustie” ar putea sugera o atmosferă de taină şi magie neînţeleasă, dar totodată un simbol al pierderii şi al golului interior. O reflecţie a eului liric asupra trecerii timpului şi asupra fragmentării vieţii este exprimata in„ cernută din cosmos pe anii în zbor”, care ar putea sugera si sensul cosmic al existenţei noastre. Tristeţea şi regretele lăsate de timp „plânsul uitat într-o toamnă târzie”, iar „ploaia căzută cu lacrimi de dor” exprima dorul ce nu poate fi stamparat şi in egala masura nostalgia, ca un fel de lacrimi ce curg dintr-un suflet rănit. Dar, deodata visul eului liric se curmă brusc, iar tăcerea şi uitarea devin dominante si se instaleaza o despărţire definitivă de acele momente din vis. Sentimentul de tristeţe şi de resemnare în faţa pierderii si a unei realitati în care visele se sting “dar visul vrăjit deodată se curmă” si tot ce ramane sunt tacerile “în poarta uitării ajung doar tăceri” exprima o stare de deziluzie şi de regret, în care visurile se pierd şi, în locul lor, rămâne doar un gol tăcut, semn al unei iubiri sau al unei speranţe care nu s-a împlinit. Tristeţea profundă şi resemnarea eului liric în faţa pierderii, simbolizata prin „zâna rănită”, o metafora care simbolizeaza o fiinţa pura şi delicata, care a fost afectată sau rănită de timpul sau de circumstanţele vieţii, un ideal fragil, o speranţă, dar care a fost pierduta in haurile timpului. In ultimele versuri eul lric exprima melancolia prinversurile “iar zâna rănită, lăsată în urmă”, “dispare în cutele zilei de ieri”, care subliniază trecerea ireversibilă a timpului şi pierderea acelei lumi de vis. Felicitari sincere si multumiri pentru frumosul daruit si impactul asupra cititorului de reîntoarcere la acea „lume de vis” din copilărie/adolescenţă cu dorinţa de a regăsi si trai acea inocenţă, acea fericire lipsita de griji! |
