- Pe prispa gândurilor -

Stau pe prispa gândurilor mele
O lacrimă necoaptă mă leagănă uşor
Mă duce-n gheenă şi-napoi la stele
Mă duce de-a umăr, mă ia de pe pridvor,

Mă poartă-n bezna eului obscur
Înfiptă bine-n carnea mea adâncă
Şi nu mai ştiu cât pot eu să îndur
Să tot aştept divina lui poruncă,

Când ştiu că vreau aproape totul
Iar fricii hrană să nu las nimic
Să mă-nrudesc cu infinitul
Iubirea să n-o iau de inamic,

Peste a lumii lungă-albă şovăire
Să zbor sclipind ca un cosmic visător
Un vers să las apoi la omenire
O scânteie chibzuită la un simplu trecător,

Printr-un cuvânt s-ating înţepenita conştiinţă
A gloatei mute cu gemene multiple
Ce ca ciupercile apar şi pleacă-n neştiinţă
Fără a ştii cum viaţa scurtă a umple...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!